articol de Alexandru Anghel
Se pare că domeniul sculelor de mână este extrem de agreat de tot soiul de inventatori prolifici care găsesc cu mare ușurință noi gadgeturi cu care sa lucrăm mai bine, pe care să cheltuim mereu bani și cu care (eventual) să ne julim plini de entuziasm prin garaje sau prin bucătărie.
Și totuși… sunt unele scule care au fost realizate acum foarte multă vreme, cu care ne întâlnim la tot pasul și de a căror istorie nu știm nimic.
Unul din cele mai elocvente exemple în acest sens a fost pus în valoare de un anume domn William G. Allen în 1909 în uzina sa Allen Manufacturing Company din Hartford, Connecticut (S.U.A.) și care, după obținerea unui patent la nivel național, a trecut imediat la popularizarea invenției sale pe piața americană și, ulterior, pe piața industrială internațională.
Povestea e mai lunga, are tot soiul de paranteze și procese de paternitate, dar cert este că produsul s-a impus și există și în zilele noastre sub numele de „chei Allen”. Vă întrebați ce este o cheie Allen ? Simplu: este o tija hexagonala curbată la 90°, de diverse dimensiuni, cu care se pot înșuruba sau deșuruba șuruburile care au în cap gaura aferentă corespunzătoare.
Exact! E vorba de cheile hexagonale sau, așa cum le găsim pe toate site-urile online de comercializare a sculelor „chei imbus” sau „imbusuri”.
Dar… care e denumirea lor cea mai corectă ? Dacă cineva vorbește de „chei Allen” pe la Cucuieții din Deal, cei de acolo vor apela imediat la Google Translate – dacă au net, sau, ca alternativă, la preot – ca să vă descânte, așa că deși denumirea este corectă, nu e prea diplomatic s-o folosești în România.
Daca spuneți „cheie hexagonală”, un beculeț va sclipi imediat (psihologic vorbind) și interlocutorul va replica zâmbind larg: „Aaaaa, cheie imbus !” dar aici intervine problema… pentru ca „imbus” e denumirea meșterului popular care vine să monteze mobila, și nu e denumirea corectă a sculelor în cauză. Și asta pentru că prin 1934 firma germană Bauer und Schaurte a brevetat propriul sistem de chei hexagonale, dimensionate însă pe sistemul metric (cheile Allen sunt dimensionate după măsurile imperiale, adică în inch), iar denumirea cheilor (în limba germană) a fost „Innensechskantschraube Bauer und Schaurte” sau, pe scurt INBUS, un acronim care aparține la ora actuală (cu tot cu brevet și copyright) firmei INBUS IP GmbH din Breckerfeld, Germania.
#imbus
Deci la faimoasele „ciungă” (chewing-gum), „blugi” (blue jeans), „geacă” (jacket), noi românii am adăugat și un termen tehnic: „imbus”. E bine, totuși, că avem propriul jargon românesc tehnic, dar dacă doriți să vorbiți corect fără să fiți privit ca un ageamiu de meșterul Minitehnicus care a venit să lucreze cu „autofiletanta” și cu „filiera pentru ghivent”, sfatul meu este să spuneți „cheie hexagonală”. Privirea triumfătoare a meșterului care a înțeles despre ce e vorba vă va oferi, cu siguranță satisfacție și liniștea că nu va strica nimic încercând să strângă șuruburile buclucașe cu cleștele de tâmplărie sau cu „papagalul” (las’ca știm noi ce-i „papagalul” !). E perfect, nu ?
La bună vedere !… și spor la lucru cu cheile alea hexagonale…
Alexandru Anghel
P.S. Dacă vreți să vă petreceți vacanța prin Italia sau Scandinavia si aveți nevoie de o cheie hexagonală, bine e sa cereți o „brugola” sau, respectiv, un „unbrako”. Clar?
Comentarii recente